E vara si miroase a asfalt si a praf. Miroase si a mancare proaspat gatita, mirosul vine de la fiecare fereastra deschisa. Mancare facuta cu legume proaspete de vara, cumparate din piata de la Diamant sau de la aprozar.
E tare cald dar nu ne pasa, noi ne jucam sapte pietre, si asa prinsi in febra jocului abia ne auzim mamicile care ne cheama la masa de pranz.
Mancam in graba, iar apoi iesim din nou si ne strigam numele pe la ferestre pentru a ne readuna. Dar nu mai suntem asa de numerosi pana mai spre seara, cand ne jucam ascunsea cu mingea pana noaptea tarziu, fara nicio grija, fara nici un pericol existent. Mamica si taticu sunt in casa, si ne vad pe fereastra. In curand ne vor chema acasa. Maine mergem la tara.
La Bozed, buni ne intampina inca de pe ulicioara. E in culmea fericirii. Bunicul, morocanos, asa e el, dar se bucura de pachetul de Carpati si de celelalte bunatati aduse de parintii mei.
Primul lucru, ma duc sa vad catelul. Corbu, ce mai faci? Of, tot aici dupa cotet? Ce te-as dezlega, dar sti ca nu am voie, trebuie sa astepti pana diseara dupa mulsul vacii. Lasa ca vin mai tarziu si iti aduc niste oase..
Apoi, tusti in gradina sa vad s-au copt prunele? Dar piersicile? Maama, ce de rosii, si mai ales ce de flori are buni! Eu si fratele meu ne ducem bagajele in casa ai’ mare, si ne schimbam in haine de joaca. Inca nu ne jucam. Avem de povestit cum a fost anul asta la scoala, si de ascultat alte povesti la care nu le dam nici o atentie. Gandul nostru e la marul de la Unchiesu’, marul ala care sigur s-a copt deja, si in care ne putem catara si petrece ore intregi, cantand Coco Jambo sau imitandu-l pe Scatman John.
Intr-o zi trebuie sa mergem si la muratoare, sa ne scaldam, dar sa nu zici la nimeni, ca e tare murdara apa si e prea departe de casa.
Mai tarziu mergem cu buni la buduroi dupa apa, e tare seceta si fantana de langa casa aproape ca a secat. E o carare prin cucuruz pana la fantana din deal. Cucuruzul e bun de fiert, poate fierbem cativa ciucalai sambata dupa ce terminam de dezghiocat fasolea. Of ce povara! Nu ne place la fasole, ca noi vrem sa mergem sa ne jucam.
Iar apoi vine stransul prunelor. Sebi se urca in prun ca sa il scuture. Nu imi place sa pun mana pe prunele albe care se zdrobesc de pamant, dar ma obisnuiesc si culegem tot de pe jos, pt ca Mosu’ sa faca tuica. Iar mai tarziu prunele negre pt dulceata. Abia astept sa mananc chisalita, si coca cu prune.
Si secerisul. Mama ce ne mai place noua sa trecem pe langa glorii si sa le facem semn sa claxoneze. Uuuuuu, uuuuuuu! Imi place sa merg prin miriste apoi sa vada daca au scapat florile macar, dar si macii si ciocul randunicii sunt secerate la pamant. Ei, lasa ca cresc la loc. Hai ca trebuie sa mergem acasa sa intindem graul la uscat. Uf!
Si apoi sa mergem acasa, ca incepe scoala…
Proud to Be Romanian 